Totul va trece...

Acum nici cel mai bun machiaj nu imi poate ascunde tistetea.Zambetele mele sunt doar de décor dar oricat mi-ar fi de greu tot as zambi pentru ca doar asa as putea sa rezist! Aveam un suflet inocent si scantei in ochi.Nu stiam ce-nseamna viata. Apaream in fata ta zambind…eram doar un copil ce te surprindea mereu.Paseam in viata ta subtil.Aveam un suflet de copil care refuza sa creasca.Credeam in vorbe, sinceritate si promisiuni...Nu e normal sa ma uit acum in ochii mei din fotografii si sa imi intorc privirea…Nu e normal , sa am azi un zambet artificial in incercarea de a sfida orice…Totul va trece…dar nimic nu va trece fara sa lase urme.

Atunci nu eram sigura...

 Credeam ca imi va fi bine de una singura si ca o sa imi pot indeplini orice vis,orice dorinta.Imi era usor sa simt ca nu am nevoie de nimeni dar mi-am dat seama ca e greu sa fiu pe cont propriu.S-a schimbat totul atunci cand am realizat.Imi era bine atunci cand te aveam langa mine.Vedeam frumusete in orice cand eram cu tine.Doar tu stiai cand ma simteam pierduta,cand imi era frica si doar alaturi de tine puteam trece prin bune si rele.Tu ma ridicai cand simteam ca ma prabusesc si ca visele mi se naruie.Tu ma ajutai cand nu stiam in ce parte sa o iau si cand nimic nu ma indrepta undeva.Atunci nu eram singura…