?!?...

Privesc in gol...M-am ratacit de mult.Privirea mea si-a pierdut sclipirea.Tristetea ma inconjoara.Ecoul gandurilor imi zdrobeste timpanul.Nu mai am putere,nici simturi.Nu imi mai pot controla miscarile, mainile mi-au inghetat.Sunt coplesita…De ce nu ma lasati in pace?Vreau aripi!Vreau sa zbor,sa ma inalt la cer.Nu mai exista speranta?!?O viata fara speranta?Asta inseamna moartea sufletului!Cum sa traiesc fara suflet?Am crezut ca am ales cele mai puternice cortine pentru fereastra sufletului meu sperand ca asa as putea sa ma apar de tot ce ma va face sa sufar si imi va dauna…acum am inteles ca nu am ales materialul cel mai potrivit…dar e prea tarziu…