Am obosit sa duc aceasta lupta inutila!Vorbesc dar nimeni nu ma asculta!Am obosit dar nu renunţ la mine, nu renunţ la nimic!Trec peste toate folosindu-ma de masti si falsitate…Merg inainte! Sentimentele si deziluziile care ma cuprind uneori ma fac sa ma simt singura ! Vreau sa alung singuratatea care incearca sa puna stapanire pe mine.Durerea ma sufoca,lacrimile ma ineaca,strig dar nimeni nu aude…
nu ai obosit .. e doar o stare, un moment. Nu este o lupta inutila ci mai bine spus o calatorie. Ca in orice calatorie avem parte si de ploi si de soare. Asa ne formam , ne construim caramida cu caramida. :)
RăspundețiȘtergereCat despre singuratate... are si ea rostul ei pentru ca astfel putem sa pretuim la adevarata valoare ceea ce nu avem! Nu avem inca. ;)
Am obosit,dar vorba ta,"e doar o stare".Intr-adevar nu e o lupta inutila.Am multe de castigat daca ii fac fata.Am invatat sa pretuiesc...dar nu ceea ce nu am inca ci ceea ce am avut si am "pierdut",desi e prea mult spus pierdut.
RăspundețiȘtergere