O greseala...

Nu ma  pot detasa de trecut,de remuscari si de ganduri reci.Nu sunt in stare sa uit…Naivitatea oaselor mele si ranile cicatrizate vor purta mereu amprenta unei greseli din trecut…Greseala mea sau a ta?O greseala dintr-o zi involburata care sa stins cu lacrimi pierdute in zadar...Doar eu sunt in stare sa fac o asemenea greseala…In acea zi Raul s-a desfranat din umbre….Totul a fost spre  fericirea altora.Zambete,priviri si suflete idioate ce nu au inteles ca totul se poate sfarsi tragic din cauza ipocriziei lor… Cat voi mai indura aceste nopti ce se astern printre lacrimile mele,aceste umbre ale trecutului,ale pierzaniei,acest dispret fata de sangele ce-mi curge prin vene?Nu as fi ajuns aici daca ai fi fost alaturi de mine,daca m-ai fi indepartat de acel moment de incertitudine in care am decis sa renunt.Totul s-a redus la o singura clipa de nebunie..o clipa cu care imi va ramane in amintirea trecutului …Un orgoliu neiertator.

Eu.Tu.Ei

Incerc sa respir dar nu reusesc.Ei incearca sa ma sufoce... Incerc sa ma impotrivesc dar  ei sunt mult prea multi.Incet, incet ma pierd... Caut ajutor dar tu nu ma vezi.Cad.Ma lovesc.Tu nu ma ridici.Voci stridente ma chinuie. Vreau sa respir.Ma zbat sa traiesc.Sunt pierduta intr-o lume pe care nu o cunosc.Vreau sa fug.Ei nu ma lasa.Tu nu ma poti ajuta…

De ce mereu?

De ce sunt tentata mereu sa-mi fac rau singura?Mereu caut sa aflu lucruri care ma dor.Mereu imi pun intrebari ale caror raspunsuri poate nu le voi gasi niciodata.Mereu complic realitatea.Nici nu ma mai cunosc...In fiecare zi imi scot trasaturi noi la iveala.Nu ma mai inteleg. Intrebari peste intrebari, indoieli peste indoieli.De ce oare  ma las bantuita de ele?

O alta zi...

Inca o zi se temina.E seara.Cafeneaua este plina.Fumul de tigara ma inconjoara.Ma uit pe geam,ca si cum as cauta pe cineva...Este deja ora 8…Au trecut 2 ore de cand stau cu cafeaua in fata.Ma gandesc la noi.Oare m-ai uitat?A trecut atata timp...Mi se intampla de multe ori sa iti vad chipul si sa ma cuprinda nelinistea. De ce ai facut asta?De ce mie?Ai considerat ca imi va fi mai bine daca imi vei lasa doar bucati dintr-o iubire aruncata la gunoi,bucati ale unor sentimente?De ce ai incercat sa ma indepartezi cu niste cuvinte prea amare pe care nu le puteam inghiti si sa imi lasi un gol imens care nu se mai termina? Ma faci sa cred ca e doar vina mea si asa aceasta minciuna imi devine cea mai buna prietena.Acum traiesc fara reguli,cu ganduri chinuitoare,mereu  framantata de aceeasi intrebare “De ce?” …Oare iti vei mai pastra trecutul in prezent?Oare il vei duce si in viitor?...Imi intorc privirea inapoi spre geam.Totul e necunoscut.Ma ridic si plec…

Vreau...

Vreau sa fiu fata pe care o vezi mereu cand inchizi ochii,atingerea de care ai nevoie seara de seara,fantezia si realitatea ta…Vreau sa ai nevoie de mine ca de aer,sa ma simti si sa ma vezi in tot ceea ce faci…Vreau ca eu sa fiu raspunsul la toate intrebarile tale! Iubeste-ma!Spune-mi ca ma iubesti. Prosteste-ma cum doar tu stii sa o faci.Saruta-ma.Spune-mi ca ti-e dor de mine.Spune-mi tot ce vreau sa aud.

Nu vreau,nu pot...

Deseori ma pierd printre circumstante,devin indiferenta la lumea din jurul meu,o senzatie ciudata ma cuprinde, raman nemiscata, inchid ochii si te vad doar pe tine…inima imi bate tare,simt ca ma prabusesc…sunt prizoniera propriilor ganduri si nu ma pot elibera. Urasc sa ma simt mereu asa.M-am plictisit sa lupt cu toate astea.Imi lipseste atingerea ta.Incerc sa ma ascund dar realizez ca pierd putin cate putin din toate.Doar o supradoza din tine ma poate trezi din coma in care ma aflu.Nu vreau sa traiesc,nu vreau sa respir,nu vreau sa dorm,nu vreau sa visez pentru ca visele nu ma linistesc. Doar tu poti sa alungi durerea pe care o simt.Doar langa tine respir viata si ochii mei se deschid...

In ochii tai...

Astept de mult timp un miracol…Tu imi spui sa fiu puternica si sa mai rezist.Eu stiu ca voi rezista pana la sfarsit ...Dar acum…acum tacere…Vreau sa las ploaia sa-mi stearga lacrimile, sa-mi simt sufletul cum se ineaca in  temeri.Stiu ca atunci o sa gasesc taria necesara pentru a imi inlatura slabiciunile,intunericul de acum va deveni lumina si tristetea se va schimba in bucurie …Si toate astea…toate astea le gasesc doar in ochii tai….

Am vrut sa-ti spun...

Din sunetul lumii,din greşelile mele,din tăcerea ce o am in mine si din mândria mea inutila….din aceasta dorinta ce o am de a trai,din fiecare esec al meu,din nevoia de a crede,din razbunarile mele,din bucuria ce o simt ,din fiecare colţ al sufletului ,din fragilitatea mea am vrut să spun ca te iubesc si ca nu te voi schimba pentru nimic.M-am saturat sa lupt inutil si apoi sa ma inchid in mine…De când m-ai învăţat să râd am vrut să-ti spun ca te iubesc, sa-ti spun ca sunt aici doar pentru tine…

Este doar adevarul meu...

E inutil sa negam...

Este inutil acum sa negi un lucru atat de evident. Ai nevoie de mine.Lasa lucrurile asa cum sunt, doar alatura-te acestui vis si incearca sa crezi... Si vei vedea ca nu vei mai pleca niciodata pentru ca atat timp cat vei ramane, tu vei fi cel mai bun din tot raul meu,vei fi aer si apa.Va fi suficient sa te iubesc.Nici trecutul,nici prezentul, nici viitorul nu acorda replici.De acum nu ne vom mai intoarce in trecut,vom fi aceiasi in zilele noastre nebune...E inutil sa negam…

Nu vreau...

Nu vreau sa inteleg ca ar trebui sa invatat singura.Vreau doar sa stau asa,fara sa vorbesc, fara sa imi imprastii gandurile ...Poate ar trebui sa renunt la aceasta transparenta care ma cuprins,poate ar trebui sa vorbesc atunci cand incordarea ma sufoca, cand melancolia adie,cand plang, cand mi-e dor, cand sufar... Nu ma lasa sa ma pierd intre aceste pagini…

Schimbare...

Am depasit de mult conditia umana…Nu mai sunt om. Tai in carne vie si nu imi pasa.Sunt plina de otrava si imprastii venin.Nu am sentimente si lacrimile nimanui nu ma impresioneaza.Privirea mea palida vede viata cu alti ochi in fiecare zi...De ce sa ma complic cu povesti aberante si cu minciuni idioate?Sunt atat de scarbita…Zambetul meu e lipsit de viata. Stiu doar sa urasc si sa devin din ce in ce mai rece...Nu mai exista nimic…Nici amintiri, nici suveniruri,nici gust.Ultimul vis moare…

Dezamagire...

Sunt aici visand ....Merg prin intuneric ,totul e doar o umbra…Acum platesc pretul a tot ce am refuzat intr-o zi.Sunt vinovata de tot ce se intampla si de toata durerea.Dar cu toate acestea visez pana la trezire ca voi fi intotdeauna copila care  va umple umple sufletul cu dragoste. Pe buzele mele a ramas doar ecoul dezamagirii…

Ia-ma...

Nu mai exista viata, teama, suras,suspin,ploaie sau adiere…ia-ma la tine,acolo unde esti!tu ai plecat,eu am ramas…e un rau comun ce doare!ia-ma cu tine....

Aripi frante...

Visele mi se scutura si se sfarma ca valurile de stanci…Aripile idealurilor mele se frang…Mi se citeste neputinta-n ochi...Raul in jurul meu se aduna…Ma doare durerea,ma frange suspinul…Mi-e dor de albastrul senin al ochilor tai…nu pot zambi ,pot doar sa plang in noapte.

Cine esti?

Cine esti? De ce esti aici? Cum m-ai facut sa te vad asa? Esti aer,esti apa,esti o necesitate, esti punctul de start si finalul meu.De unde vii si unde te duci?Spune-mi ca ma iubesti si ca pot veni cu tine…Esti real?Daca ma voi trezi si nu vei mai  fi?

Cine e ea?

Cine e ea? E o rebela care nu are inima,nu are sentimente,pentru care singurul adevar este cel al ei. Plange,rade,e plina de singuratate.Traieste cantand si visand.E satula sa lupte. Are vise,asteapta binele,suflet bun,plin de frica…nimeni nu o intelege…nimeni nu stie ce simte….

Copilaria-inima tuturor varstelor

Cu totii ajungem intr-un moment in care simtim ca pana si ultima speranta se spulbera si ca nu mai putem face fata rutinei zilnice.Dar oare cati isi dau seama care sunt motivele acestei prabusiri mai mult pshice?!Paradisul pierdut al copilariei…acesta este motivul.Copilaria este cea mai puternica arma impotriva rautatilor adanc inradacinate in inimile oamenilor si singurul loc in care problemele cotidiene nu exista.Datorita ei sufletul este plin de speranta si dragoste.Copilaria este cea care da startul nebuniei tineretii,ce care duce la pacatele maturitatii dar si izvorul care potoleste setea de idealuri.Cei care nu stiu ce inseamna joaca au pierdut pentru todeauna copilul care traia in interiorul lor, si de care le va fi ingrozitor de dor intr-o zi,si-au pierdut inocenta si sperantele linistii …Copilaria pastrata  in suflet te va tine mereu tanar…Mereu dornic de aventura si experiente noi…

Vis...

Sfioase stele,negre nopti,

Ale chitarei mele line corzi

Plutesc in linistea ce ne-nconjoara,

Ganduri vagi si vise multe,

Plimbari lungi pe cai tacute…

Ce superb!

Adevarul...

Adevărul? Ce este adevărul? În lumea asta, adevărul este o marfă. Îl cumpără cine are bani sau poziţie sociala. Adevarul este altul pentru fiecare dintre noi… credem ca este adevarat doar ceea ce vrem sa fie adevarat …avem nevoie de adevarurile proprii ca sa ne putem duce linistiti viata… Exista anumite situatii in viata in care adevarul si simplitatea constituie cea mai buna tactica de a rezolva anumite probleme. Suntem cu totii in cautarea adevarului deoarece am permis minciunilor care ne inconjoara zi de zi sa se intipareasca in mintea noastra. E ingrozitor sa ajungem sa credem ca ceea ce spun altii este adevarat. Fiecare dintre noi isi doreste sa stie doar adevarul dar cu toate acestea nu stim niciodata daca sa spunem adevarul sau sa pastram tacerea.Mereu credem ca adevarul ii va putea rani, intr-un fel sau altul, pe cei din jur. Insa de cate ori ori ni s-a intamplat sa tacem atunci cand ar trebui sa vorbim?Si de cate ori, prin cuvintele noastre mute,nu le-am cauzat suferinta persoanelor dragi? Mereu apar fel de fel de situatii din cauza carora viata noastra oscileaza intre doua contradictii:datoria de a spune adevarul si necesitatea de a-l ascunde.

Incoerenta...

Oameni. Masini . Agitatie.

Intrebari fara raspuns. Ganduri ucigatoare. Hohot de plans.

Mii de km departate. Schimbare amara. Sperante desarte.

Pasiune rece. Strigate. Unde esti? Te caut prin multime.

Lacrimi de dor. Orgolii. Scainteie pierduta in timp.

Caldura. Frig. Tremur. Suflet ratacit.

Dor. Vise sparte. Cioburi de suflet

Intuneric. Singuratate. Regrete.

Suferinta.Gust amar.

Renastere…

Semne...

De ce nu vreau sa inteleg ca toate au un rost?Sufletul meu pleaca dar cu el  imi ia trecutul si speranta, amintirile si visele ! Lacrima pe care o calc cu piciorul si lacrima care  imi arde in ochi sunt semne ca traiesc si ca vreau sa lupt....

Soapte...

Incep sa iti soptesc ce ar trebui sa te aduca inapoi sau macar sa te cheme la mine…Departarea dintre noi ma doare.As vrea sa alerg pana la tine,dar nu pot… Incerc sa gasesc urmele tacerii tale…

Prietenii...

 Mereu ne facem prieteni noi cu care nu trebuie să stam zi de zi deoarece când ne vedem tot timpul cu aceleaşi persoane, ele ajung să facă parte din viaţa noastră, si facand parte din viaţa noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu suntem aşa cum vor, se enervează fiindcă toti au o noţiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viaţa dar niciunul nu ştie cum trebuie să-şi trăiască propria viaţă.Ei nu inteleg ca viata trebuie traita ca si cum fiecare fapta devine o lege universala si ca defapt viata este ceea ce li se intampla in timp ce sunt ocupati sa isi faca planuri cu care sa ii schimbe pe ceilalti.In loc sa piarda timpul incercand sa schimbe felul de a fi al altora m-ai bine ar profita de fiecare clipa deoarece nu au de unde sa stie cand cad cortinele si se lasa intunericul.Am fost cumva intrebati daca vrem sa primim viata in dar?Nu!Mereu trebuie sa gasim argumente ca sa iubim viata din ce in ce mai mult pentru ca nici atunci cand ne va fi luata nu o sa fim intrebati.

Acesti prieteni nu iubesc prietenul ca persoana ci obiectivul prieteniei.Sunt oamenii care te vor rani si din cauza carora va trebui sa iti intaresti increderea in tine.Ei sunt falsii prieteni care te fac sa iti dai seama ca e mai bine sa ai incrdere in dusmanii cinstiti decat in ei pentru ca un prieten pe interes  este mai periculos decat orice dusman.Prieten este cel care iti da libertatea de a fi tu insuti,care te cunoaste asa cum esti,intelege ce ai fost,accepta ceea ce ai devenit si te lasa sa cresti in continuare…

Suflet pierdut...

Sunt un suflet pierdut.Destinul mi-a trasat drumul.Mi-a fost furata inocenta si sufletul curat.Zambetul meu sa schimbat!Vreau razbunare pentru tradare si minciuni si pentru a sterge suferinta acelor clipe in care am plans neconsolata…

Me

 

Am atatea fete incat nu imi puteti intelege nici macar una.Gandurile mele contradictorii va fac sa credeti ca nu sunt un om normal.Am multe de spus dar niciodata nu spun direct,imi place sa arunc zambete si cutite la intamplare.Am atatea secrete,dar ochii mei mint in continuare…