Deseori ma pierd printre circumstante,devin indiferenta la lumea din jurul meu,o senzatie ciudata ma cuprinde, raman nemiscata, inchid ochii si te vad doar pe tine…inima imi bate tare,simt ca ma prabusesc…sunt prizoniera propriilor ganduri si nu ma pot elibera. Urasc sa ma simt mereu asa.M-am plictisit sa lupt cu toate astea.Imi lipseste atingerea ta.Incerc sa ma ascund dar realizez ca pierd putin cate putin din toate.Doar o supradoza din tine ma poate trezi din coma in care ma aflu.Nu vreau sa traiesc,nu vreau sa respir,nu vreau sa dorm,nu vreau sa visez pentru ca visele nu ma linistesc. Doar tu poti sa alungi durerea pe care o simt.Doar langa tine respir viata si ochii mei se deschid...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu