Singuratate...

Stau ghemuita într-un colţ al patului.Privesc din când în când în jurul meu..Sunt dezamăgita,în depresie.O speranţă pierdută?Un capat de drum?Ma doare...Si cand ma gandesc la cate au fost...Prea putin!Doar amagire urmata de un cuţit răsucit în rană...Stau pe ganduri.Cum as putea scapa de aceasta situatie,de aceste lovituri?Imi sterg lacrimile care stau sa cada.Nu vreau sa fiu vazuta asa.M-am saturat sa mint in incercarea de a-mi gasi scuze.Nu mai sunt cum eram...nu mai sunt eu!Fara zambete,fara vlaga,plina de resentimente...amagiri.Stau si imi ascult gandurile cu ecou..un ecou atat de dureros...Prea mult. Lacrimile incep sa cada...Am nevoie de o pauza.O tigara si o ceasca de cafea...As vrea ca fumul sa imi acopere gandurile...Poate ca ar trebui sa incerc ceva mai mult...mai tare.