Ganduri.

O noua depresie imi da tarcoale.Nu mai pot minti.Ma simt doborata.Nu mai am puterea sa ascund adevarul,nu mai pot alunga singuratatea.Nu stiu cum sa te fac sa intelegi ce simt cu adevarat.Nici macar nu stiu daca imi mai crezi vorbele.Nici eu nu ma mai inteleg.Nu imi dau seama cum am ajuns aici.Depind de tine?!?!As vrea sa cred ca nu. Ai impresia ca in viata totul se planifica sau are granite?Daca ar fi asa pana unde ar fi fost granitele mele?Unde ar fi trebuit sa ma opresc ?Trebuia sa ma incadrez in anumite limite?Ale cui limite?Si daca totusi exista limite care trebuie respectate,de ce nu sunt valabile pentru toti?De ce toti se baga?De ce se ajunge atat de departe?Altii nu vad limitele daca noi nu le atragem atentia?De ce nu isi dau seama cand e momentul sa bata in retragere?Prejudecatile ne impiedica sa vedem realitatea.Inchidem ochii.Stergem  lacrimile si continuam sa visam.

P.S. Inca mai am puterea sa visez si sa sper ca totul va reveni la normal