Gand.

Inspir aerul poluat de amintiri.Imi dau seama ca pierd timpul intr-un mod mult prea absurd.La fel de absurd e si faptul ca nu imi pasa.

Mintea mea e bântuită de amintiri si de frânturi ale vorbelor tale. As vrea sa stiu de ce s-a ajuns aici.Prea multe intrebari,dar nici un raspuns.Deja m-am obisnuit. Sunt inconjurata doar de un fum care imi ingreuneaza respiratia si imi accelereaza bataile inimii.Imi aduc aminte cum imi mangaiai corpul si imi sarutai buzele.Imi spuneai ca totul e mai placut atunci cand suntem impreuna. Da...Ma faceai sa ma simt de parca lumea toata ar fi doar a noastra si poate de asta am ajuns astazi asa...E noapte...dar eu nu am observat.Nu am nopti,nu am somn,nu am vise.Va fi noapte doar atunci cand voi sta in bratele cuiva care imi va spune ca totul s-a terminat.Voi lasa capul pe perna si spunandu-i ca am avut o zi grea voi adormi in nestire incercand sa uit tot ce a fost...