Trista...

Sunt  trista. Totul pare atat de indepartat, atat de ireal si trist... Acum nu pot schimba nimic si timpul nu poate fi dat inapoi. Sunt prea obosita si prea trista pentru a face ceva.Imi aduc aminte toate clipele petrecute langa tine…zambesc. ”Ne iubeam”?!? O noua intrebare ma framanta. O adiere usoara de vant. O lama rece. Fiori. Aici se incheie totul... Vom avea o a doua sansa? Ma simt mult prea batrana pentru a face fata realitatii. Sunt singura si bolnava… Atat de bolnava incat ma pierd usor in vise,devin tot mai trista si mai batrana. Sunt prea batrana pentru un alt inceput…

La multi ani!

 

Fara tine...

De multe ori ma intreb ce m-as face fara tine ... As putea exista?Fara tine as fi pustie ca un teatru fara actori… fara ganduri, fara sentimente… fara viata. Fara tine as fi pierduta intr-o lumea plina de inconstienta, in care remuscarile si amintirile trecutului conduc sufletul ... Fara tine as uita ce inseamna lumina. As astepta sa cada cortina peste sufletul meu trist picat prada indoileilor,grijilor si gandurilor contradictorii... Viata mea ar fi dominata de un haos total… Dualitatea e fireasca… Fara tine nu m-as simti intreaga…tu ma completezi. Am nevoie de tine!Nu gasesc nimic ce ar putea inlocui prezenta ta.Nu pot vedea ziua de maine fara sa te vad pe tine.Fara tine nu exista nimic ... Totul ar fi fara sens! Totul s-ar limita la nuante de gri. Am nevoie de culoare in viata mea. Am nevoie de tine. Acum cred doar in tine si in noi . Oriunde ai fi imi poti simti prezenta…  Existam oare? Sau doar e o iluzie cu care ma hranesc in fiecare zi? 

Provocare?!?

Astazi ai incercat sa ma provoci. Priviri. Sarutari fierbinti. Maini alunecand usor pe corpul meu. Astazi ai vrut sa vezi daca inca ma poti domina,daca inca cedez in fata ta. Surprinzator!?! Astazi am vrut sa fiu eu cea care domina. Am incercat sa raman rece in fata pasiunii tale.Am incercat sa ma joc cu mintea ta,sa te fac sa te inclini in fata mea… Indiferenta insistentelor tale, mi-am continuat jocul. Soapte. Sarutari. Tremur. Ti-am vazut privirea arzand. Ai pierdut controlul. Nu mai puteai face nimic… Doar eu eram si-n ochii tai,si-n mintea ta,si-n sangele ce iti fierbea. Te asteptam…

Daca dragostea dispare...

De ce?...

De ce nu aveai niciodata timp? De ce mereu ma grabeai?

Nu aveai niciodata timp sa observi surasul meu din fiecare dimineata in care ma trezeam alaturi de tine, sa incerci sa patrunzi in tainele melodiei mele preferate, sa imi asculti impresiile,sa ma lasi sa descopar frumusetea celor ce ma inconjoara. De ce uitai sa imi spui ca ma iubesti? De ce nu vroiai sa vezi acele lucruri marunte care ne-ar fi putut umple viata de culoare? De ce nu raspundeai gandurilor mele? De ce vedeam lucrurile atat de diferit? O raza de soare ce ne mangaia fruntile, o ploaie linistita de vara, o noapte senina… Pentru mine erau lucruri ce meritau atentia noastra… Puteau fi si mai speciale daca erau admirate in doi… Dar nu… Pentru tine toate erau banalitati incluse in rutina zilnica. Niciodata nu te-am avut alaturi de mine in acele momente… Dar oare tu ma aveai cu adevarat alaturi?

Oboseala...

Am obosit. Nu vreau sa fiu trista, dar oboseala aduce cu sine si tristetea... De ce?.. Probabil, sufletul realizeaza imposibilitatea infaptuirii anumitor dorinte si, ca urmare, vine si tristetea... Sunt epuizata. Nu mai vreau nimic! Vreau doar  sa ma odihnesc.Nu pot sa vreau altceva... Timpul imi trece foarte incet.Viata mi se  prelinge ca stropii de ploaie. Incet si apasator… Nu vreau sa mai stiu sau sa mai aud ceva. Linisteeee !Cer prea mult? Tacere…Cat de obositor poate fi sa privesti in jur si sa iti dai seama ca nimic nu poate fi schimbat…Poate ca nici macar nu vreau sa incerc altceva, poate ca mi se pare ca e de ajuns ce a fost pana acum...Cand am fost ultima oara cand ma simteam altfel?Nu imi pot aduce aminte.Nu vreau sa  gandesc.Scurt.O pauza mult dorita…liniste.Nu mai pot continua asa… 

All I want for Christmas is you...