Azi vreau sa iti spun ca....

Dragostea nu consta doar in zambete, flori, iubire ci si in lacrimi, pasiune si dorinta... Noi am avut si am trecut prin toate. Daca as fi intrebata care e sensul vietii mele in acest moment, as raspunde ca TU. Doar atunci cand sunt cu tine ma simt linistita, bogata, implinita. Tu ma faci sa rad, sa plang, sa simt ca traiesc, sa spun "te iubesc". Am spus candva ca vrem sa mergem pe acelasi drum. Asta vom face. Voi fi alaturi de tine, vom fi impreuna, vom trece peste toate si intr-un final ne vom da seama ca visele noastre s-au relizat. Iarta-mi greselile, copilariile si crizele. Ajuta-ma sa tin "eu" si "tu" pe acelasi drum pentru a putea exista intodeauna "noi". 

Thinking of you

Ai plecat? As vrea sa pot spune ca nu… M-ai uitat? Nici nu as putea suporta gandul acesta. Ma mai iubesti? Nu pot raspunde la aceasta intrebare, dar oricare ar fi raspunsul stiu ca nu il pot schimba… Ai putea nega vreodata faptul ca ma cunosti? Nu vreau sa cred asa ceva. Te-am putut face sa zambesti? Daca da, ar insemna ca am stiut sa te fac atat de frumos si as fi gelosa in acelasi timp. Stii de ce gelosa? Pentru ca doar gandul ca ai putea sa faci fericita o “alta” ma usuca. Ar putea altcineva sa iti fure acest zimbet, ce, de fapt, imi apartine mie? Cat de mult imi doresc acum sa te vad zambind... As fi sigura ca mi-ai zambi doar mie, iar eu as continua sa fiu egoista. Te iubesc prea mult pentru a putea sa impart cu cineva zambetul tau. Unde esti?.. Ma doare sa raspund... Ma doare sa imi amintesc ca nu esti langa mine. Si daca nu esti aici, atunci... unde esti? Departe. Doare. Prea multe intrebari? Da,pentru ca doare,pentru ca esti departe,atat de departe ca uneori nici gandul meu nu te poate ajunge.

Mereu la fel...

Am nevoie de tine. Nu e ceva nou. Am spus asta de multe ori dar se pare ca tu nu poti (cel mai probabil) sa faci ceva in acest sens. Sunt singura.Imi este imposibil sa iti vorbesc sau sa te vad. Iar este necesar sa ma multumesc cu iluzii?Da,acum chiar imi imaginez ca imi zambesti.Parca ai fi aici,cu mine…Nu esti! Devin mult prea  trista si obosita... Undeva, in adanc zambesc si eu, sperand ca ma va ajuta sa depasesc aceaste clipe... Vreau sa iti vorbesc, sa iti spun despre toate, despre durere, tristete, singuratate si chiar despre nebunia in care traiesc. M-ai asculta oare? Ai putea intelege  ce-mi  vrea inima?Intrebari peste intrebari…niciun raspuns. Ma intreb unde esti?Cine este in prezenta ta?Merita cineva sa ii zambesti asa cum imi zambeai mie?Timpul trece.Nimic nu poate fi schimbat.O noua zi.Un nou rasarit.Un alt apus… Mereu la fel…doar eu asteptand in intuneric.

Trista...

Sunt  trista. Totul pare atat de indepartat, atat de ireal si trist... Acum nu pot schimba nimic si timpul nu poate fi dat inapoi. Sunt prea obosita si prea trista pentru a face ceva.Imi aduc aminte toate clipele petrecute langa tine…zambesc. ”Ne iubeam”?!? O noua intrebare ma framanta. O adiere usoara de vant. O lama rece. Fiori. Aici se incheie totul... Vom avea o a doua sansa? Ma simt mult prea batrana pentru a face fata realitatii. Sunt singura si bolnava… Atat de bolnava incat ma pierd usor in vise,devin tot mai trista si mai batrana. Sunt prea batrana pentru un alt inceput…

La multi ani!

 

Fara tine...

De multe ori ma intreb ce m-as face fara tine ... As putea exista?Fara tine as fi pustie ca un teatru fara actori… fara ganduri, fara sentimente… fara viata. Fara tine as fi pierduta intr-o lumea plina de inconstienta, in care remuscarile si amintirile trecutului conduc sufletul ... Fara tine as uita ce inseamna lumina. As astepta sa cada cortina peste sufletul meu trist picat prada indoileilor,grijilor si gandurilor contradictorii... Viata mea ar fi dominata de un haos total… Dualitatea e fireasca… Fara tine nu m-as simti intreaga…tu ma completezi. Am nevoie de tine!Nu gasesc nimic ce ar putea inlocui prezenta ta.Nu pot vedea ziua de maine fara sa te vad pe tine.Fara tine nu exista nimic ... Totul ar fi fara sens! Totul s-ar limita la nuante de gri. Am nevoie de culoare in viata mea. Am nevoie de tine. Acum cred doar in tine si in noi . Oriunde ai fi imi poti simti prezenta…  Existam oare? Sau doar e o iluzie cu care ma hranesc in fiecare zi? 

Provocare?!?

Astazi ai incercat sa ma provoci. Priviri. Sarutari fierbinti. Maini alunecand usor pe corpul meu. Astazi ai vrut sa vezi daca inca ma poti domina,daca inca cedez in fata ta. Surprinzator!?! Astazi am vrut sa fiu eu cea care domina. Am incercat sa raman rece in fata pasiunii tale.Am incercat sa ma joc cu mintea ta,sa te fac sa te inclini in fata mea… Indiferenta insistentelor tale, mi-am continuat jocul. Soapte. Sarutari. Tremur. Ti-am vazut privirea arzand. Ai pierdut controlul. Nu mai puteai face nimic… Doar eu eram si-n ochii tai,si-n mintea ta,si-n sangele ce iti fierbea. Te asteptam…

Daca dragostea dispare...

De ce?...

De ce nu aveai niciodata timp? De ce mereu ma grabeai?

Nu aveai niciodata timp sa observi surasul meu din fiecare dimineata in care ma trezeam alaturi de tine, sa incerci sa patrunzi in tainele melodiei mele preferate, sa imi asculti impresiile,sa ma lasi sa descopar frumusetea celor ce ma inconjoara. De ce uitai sa imi spui ca ma iubesti? De ce nu vroiai sa vezi acele lucruri marunte care ne-ar fi putut umple viata de culoare? De ce nu raspundeai gandurilor mele? De ce vedeam lucrurile atat de diferit? O raza de soare ce ne mangaia fruntile, o ploaie linistita de vara, o noapte senina… Pentru mine erau lucruri ce meritau atentia noastra… Puteau fi si mai speciale daca erau admirate in doi… Dar nu… Pentru tine toate erau banalitati incluse in rutina zilnica. Niciodata nu te-am avut alaturi de mine in acele momente… Dar oare tu ma aveai cu adevarat alaturi?

Oboseala...

Am obosit. Nu vreau sa fiu trista, dar oboseala aduce cu sine si tristetea... De ce?.. Probabil, sufletul realizeaza imposibilitatea infaptuirii anumitor dorinte si, ca urmare, vine si tristetea... Sunt epuizata. Nu mai vreau nimic! Vreau doar  sa ma odihnesc.Nu pot sa vreau altceva... Timpul imi trece foarte incet.Viata mi se  prelinge ca stropii de ploaie. Incet si apasator… Nu vreau sa mai stiu sau sa mai aud ceva. Linisteeee !Cer prea mult? Tacere…Cat de obositor poate fi sa privesti in jur si sa iti dai seama ca nimic nu poate fi schimbat…Poate ca nici macar nu vreau sa incerc altceva, poate ca mi se pare ca e de ajuns ce a fost pana acum...Cand am fost ultima oara cand ma simteam altfel?Nu imi pot aduce aminte.Nu vreau sa  gandesc.Scurt.O pauza mult dorita…liniste.Nu mai pot continua asa… 

All I want for Christmas is you...

Iar dor...

Ma uit la ceas,e tarziu.Imi pare rau, dar e tarziu.E tarziu pentru a putea incerca sa schimbam ceva. Ranile vechi ni le amintim. Speram.Vechile sperante,visele si amintirile inca le mai pastrez.Mi-e dor sa iubesc, sa fiu iubita.Mi-e dor ,intr-un cuvant,de fericire.

Joc

Poate ca inca nu stiu cine esti cu adevarat,dar stiu ca ai facut tot posibilul să îmi câştigi încrederea.Acum tot ce vreau sa iti spun este sa nu incerci sa te joci.Nu risca pentru ca poate deveni periculos.Pot intra in jocul tau si iti pot arata ce inseamna sa te doara.Nimeni nu ma cunoaste.Nimeni nu stie cat pot fi de rece in fata tradarii.Acum ma plimb singura carand dupa mine sperante,vise si poate chiar iluzii.Este vina mea.Eu am ales sa merg pe acest drum.Sunt pustiita.Merg la risc si tu te joci cu sentimentele mele. Sunt singura si tot corpul ma doare...simt ca cel mai bine e sa cedez in fata presiunilor.Acum sunt intr-un concurs...si miza este atat de mare... trebuie sa mentin totul sub control.Spune-mi ca daca voi reusi nu voi face o greseala.Nu te-am ranit niciodata.Tu o vei face?Tradarea ta ar putea deveni un posibil motiv al unei schimbari radicale...Lacrimile mi-ar curge pe obraji,te voi privi si in final iti voi da drumul la mana lasandu-ti o libertate pe care nu o sa o  mai doresti.Ti-as spune ca as fi facut orice pentru a te face sa imi intelegi sentimentele,dar ca acum e mult prea tarziu pentru a da inapoi...

O alta zi...

   Eşti atat de departe.Nu pot să cred că a trecut deja atata timp.Timp în care m-am pierdut printre ganduri,sperante si vise.Ma gandesc doar la ziua in care te vei intoarce la mine.Cat va mai dura?

     Eram atat de mica cand ne-am cunoscut...O copila inocenta care nu facea nimic altceva decat sa se alinte in fata ta...Naivitatea mea si felul in care vedeam viata te-au apropiat de mine.Imi placea atentia pe care mi-o acordai...Imi placeai intr-un fel aparte,asa cum nu imi mai placuse nimeni pana atunci.Ma temeam sa iti arat asta...

      Acum totul e atat de trist in lipsa ta...Am trecut prin atatea fara sa te am aproape,fara sa te simt langa mine.Acum e iar toamna si totul devine din ce in ce mai greu de suportat.Intreg peisajul ingreuneaza situatia...Totul devine lipsit de viata si nimic nu imi va mai putea binedispune o zi mohorata.

      Gandul imi zboara mereu catre tine...Imi este dor de Noi. Unde esti acum?De ce nu poti fi aici sa ma trezesti dimineata?De ce nu esti aici sa ma stresezi macar?Sa ma enervezi?Sa ma faci sa tip si sa fug de nebuna si apoi sa vii sa ma saruti si ma impaci?

      Mi-ai promis ca vom fi impreuna.Sa am rabdare.Dar oare mai rezist asa?Doar sa aud cum imi spui ca ma iubesti si ca va fi bine?

                                                                                                             

P.S.: "Ea încă te aşteaptă..." 

My dear...

Chiar nu ma asteptam la asta din partea ta.Credeam ca te-ai schimbat.Credeam ca poti intelege anumite chestii.Credeam intr-o posibila maturizare a conceptiilor tale despre viata.Te vedeam altfel, dar s-ar parea ca de fapt erai un nimeni asa cum te stiam.Nu mai vorbi.Nu vreau sa te mai afirimi.Puteai sa spui "nu" ,decat sa faci asta.De fapt mai bine taceai in acea clipa.Oare sa fie vorba de razbunare?Nu incerca sa te gandesti la asta.O sa te doara...


Cad pe pamant impinsa de o falsa prietenie...acum niciun regret n-ar mai conta...

Singuratate...

Stau ghemuita într-un colţ al patului.Privesc din când în când în jurul meu..Sunt dezamăgita,în depresie.O speranţă pierdută?Un capat de drum?Ma doare...Si cand ma gandesc la cate au fost...Prea putin!Doar amagire urmata de un cuţit răsucit în rană...Stau pe ganduri.Cum as putea scapa de aceasta situatie,de aceste lovituri?Imi sterg lacrimile care stau sa cada.Nu vreau sa fiu vazuta asa.M-am saturat sa mint in incercarea de a-mi gasi scuze.Nu mai sunt cum eram...nu mai sunt eu!Fara zambete,fara vlaga,plina de resentimente...amagiri.Stau si imi ascult gandurile cu ecou..un ecou atat de dureros...Prea mult. Lacrimile incep sa cada...Am nevoie de o pauza.O tigara si o ceasca de cafea...As vrea ca fumul sa imi acopere gandurile...Poate ca ar trebui sa incerc ceva mai mult...mai tare.

Ganduri.

O noua depresie imi da tarcoale.Nu mai pot minti.Ma simt doborata.Nu mai am puterea sa ascund adevarul,nu mai pot alunga singuratatea.Nu stiu cum sa te fac sa intelegi ce simt cu adevarat.Nici macar nu stiu daca imi mai crezi vorbele.Nici eu nu ma mai inteleg.Nu imi dau seama cum am ajuns aici.Depind de tine?!?!As vrea sa cred ca nu. Ai impresia ca in viata totul se planifica sau are granite?Daca ar fi asa pana unde ar fi fost granitele mele?Unde ar fi trebuit sa ma opresc ?Trebuia sa ma incadrez in anumite limite?Ale cui limite?Si daca totusi exista limite care trebuie respectate,de ce nu sunt valabile pentru toti?De ce toti se baga?De ce se ajunge atat de departe?Altii nu vad limitele daca noi nu le atragem atentia?De ce nu isi dau seama cand e momentul sa bata in retragere?Prejudecatile ne impiedica sa vedem realitatea.Inchidem ochii.Stergem  lacrimile si continuam sa visam.

P.S. Inca mai am puterea sa visez si sa sper ca totul va reveni la normal

Simplu...

Plang iar...de ce?Pentru ca ma doare orice minut petrecut fara tine.Ma doare ca tu mereu te pierzi in probleme si ca nu ai timp sa vezi ce imi doresc.Imi doresc doar binele dar nu mai am rabdare sa ajung la el.Ma gandesc la viitor si ma entuziasmez.As vrea ca si tu sa reactionezi la fel,sa gandim la fel...E greu sa faci asta?Cum as putea sa te fac sa nu iti mai pese de altii,sa nu iti mai pese de nimic,sa exist doar eu, si de mine sa ai nevoie in orice clipa?Uneori mi se pare ca nu pot face nimic ...Si doare...Visez,dar nu reusesc sa indeplinesc nimic...Urasc limitele,iar tu nu ma ajuti deloc.Sunt o copila...o copila geloasa,care uraste tot ceea ce iti face rau...

Gand.

Inspir aerul poluat de amintiri.Imi dau seama ca pierd timpul intr-un mod mult prea absurd.La fel de absurd e si faptul ca nu imi pasa.

Mintea mea e bântuită de amintiri si de frânturi ale vorbelor tale. As vrea sa stiu de ce s-a ajuns aici.Prea multe intrebari,dar nici un raspuns.Deja m-am obisnuit. Sunt inconjurata doar de un fum care imi ingreuneaza respiratia si imi accelereaza bataile inimii.Imi aduc aminte cum imi mangaiai corpul si imi sarutai buzele.Imi spuneai ca totul e mai placut atunci cand suntem impreuna. Da...Ma faceai sa ma simt de parca lumea toata ar fi doar a noastra si poate de asta am ajuns astazi asa...E noapte...dar eu nu am observat.Nu am nopti,nu am somn,nu am vise.Va fi noapte doar atunci cand voi sta in bratele cuiva care imi va spune ca totul s-a terminat.Voi lasa capul pe perna si spunandu-i ca am avut o zi grea voi adormi in nestire incercand sa uit tot ce a fost...

Nu vei uita

Acum ai inteles ca obisnuinta si dragostea sunt sentimente care nu se vor termina vreodata?Ti-ai dat seama ca nu ma vei putea uita?Iti aduci aminte momentele care au trecut, sentimentele si povestea noastra?Ai regrete?Ai putea trai cu pareri de rau si dureri ale agoniei?Stii ca m-ai dezamagit, dar in acelasi timp ti-ai dat seama ca am uitat trecutul... Accepta!

Ochii tai

Îţi caut ochii...Ochii tai albaştri, cândva limpezi şi senini,care pastrau toate tainele,care imi potoleau nelinistile si care ma dezmierdau.Acei ochi albaştri ii gasesc acum doar intr-o fotografie oarecum veche şi roasă.O simplă hârtie. Dar e cu tine...

O cafea si o tigara

O inghititura de cafea si un fum de tigara.Un gust amar amestecat cu altul si mai amar...cel al proaspetelor impresii.Inca un fum de tigara.Ma inec...in amintiri.Fumul alb ma ameteste.Imagini fugitive...Cate amintiri pot rascoli simple ganduri...Timpul se scurge...Un ultim fum...Un ultim gand... Totul se risipeste...Raman sperand.

Voi.

Fac risipă de dureri si suspine calde.Zdruncin cerul cu rugaminti si in lacrimi ma scald.Vreti sa nu ma mai ascund printre cuvinte?Sa nu am suflet in mine?Voi m-ati facut sa ma simt vinovata pentru tot ce s-a intamplat... Voi mi-ati spus sa nu ma mai visez...
Am auzit ca doar o doza mare de nesimtire ma poate face sa va urasc, sa ma iubesc, sa ma schimb de fapt pe mine si sa merg tot inainte,să devin nepăsătoare, rece, crudă, indiscretă,sa nu iert vreo lovitura...
Voi ati cerut, eu va voi da...

Brad Paisley - Whiskey Lullaby ft. Alison Krauss

Agonie

Oare stii cum e sa te tarai pe strazi straine si sa simti cum cedezi? Sa mergi si sa nu stii unde trebuie sa ajungi,sa te indrepti spre nicaieri…Eu stiu.Credeam ca totul e  pierdut, ca nimic nu se mai poate schimba si ca ultima sansa a disparut...Ma simteam bolnava…Gandurile sinistre ma agitau din ce in ce mai tare.Nu mai stiam ce este aia ratiune.As fi vrut sa pot face ceva…Incercam sa pun problema altfel…Incepeam cu un “poate daca” si terminam cu “ar fi fost altfel”.Mi-am dat seama ca nu era bine ce fac… In viata aceasta totul este cu un rost, nimic nu este intamplator.Am incercat sa uit totul si sa ma resemnez…nu vroiam sa mai stiu nimic. Intr-un timp relativ scurt mi-am dat seama ca nu trebuie sa ma las constransa de nimeni si de nimic.Trebuie sa am grija de mine, de sufletul meu,de visele mele. Mi-am dat seama ca nu trebuie sa renunt la ceea ce iubesc. Iubesc viata...

Inchid ochii...

Cand simt ca nu mai pot inchid ochii. Atunci nu mai vad pe nimeni si nimic. Atunci sunt cine vreau sa fiu si am tot ceea ce imi doresc. Atunci pot iubi, pot visa, pot spera. Doar asa pot ajunge acum acolo unde imi doresc. Inchid ochii si totul se schimba… Singuratatea mea se sparge, lacrimile se usuca… Atunci devin nepasatoare si ma cuprinde linistea.

Acum...

Iti placeau cuvintele…pentru ca ele iti dadeau impresia ca te ajuta sa intelegi cate ceva din mine,din ceea ce sunt eu. Nu e asa. Acum nici macar eu nu stiu cine sunt. Ingrozitor. Incerc sa gasesc ceva pentru a ma intelege. Ma uit in jurul meu dar…nimic. Durere. Regrete. Zambete false. Ura. Minciuna. Interese si reprosuri. Ce sunt astea? Asa sunt eu? Nu. Asa am ajuns eu. M-au distrus. Mi-au furat tot. Zambetul. Sperantele. Visele. Viata. Cu ce am ramas? Dezamagire. Gust amar. Amintiri. Acum sunt singura intr-o camera pustie. Privesc  in jurul meu. Nimic sa ma incante. Falsitate. Ma acomodez. O alta masca pana la un nou inceput.

Melancolie...

Nu stiu ce ma poate tulbura mai tare acum sau ce ar putea sa ma mangaie. Am senzatia ca sunt singura si ratacesc in cautarea unui raspuns. M-am saturat sa adun mereu simboluri ale tristetii… O muzica incontrolabila porneste inconstient in sufletul meu… Se anunta o noua furtuna…Incerc sa aduc realitatea inapoi…E trist, dar acelasi pat plin de lacrimi uscate inca ma asteapta in aceeasi camera ce nu-mi mangaie visele si nu imi asculta gandurile…

Azi...

Azi nu am chef sa ma invart in roata vieti.Azi doar as asasina timpul...

Camila - Coleccionista De Canciones

Personaj...

Nu ma mai suport!Nu-mi mai place…Nu inteleg de ce acum am ajuns sa joc un rol…De ce nu mai sunt eu?Am devenit un personaj pustiu si trist care nu mai stie sa viseze sau sa zambeasca,care stie doar sa cada pe ganduri.Nimic nu mai este la fel…totul e impotriva mea si orice as incerca sa fac nu-mi iese.Sunt doar un personaj intr-o viata atat de mizera.Caut raspunsuri la sute de intrebari…caut o cale de intoarcere dar nu o gasesc…nu exista!Apar ganduri,stari si sentimente din ce in ce mai tampite.Sunt un actor care s-a lasat prins in scenariul vietii…Delir…Nebunie.

Mi-e dor...

Astazi mi-e dor de tine si de noi. Mi-e dor de zambetul tau si de privirea ta .Vocea ta...Vreau sa imi tin capul pe pieptul tau si sa iti aud inima cum imi spune ca ma iubeste…Mi-e dor sa ma alint in bratele tale,sa ma iei de mana si sa ne plimbam prin ploaie.Doar langa tine viata este altfel,doar langa tine timpul sta in loc si sufletul meu e liber. Astazi mi-e dor…dar stiu ca va fi un nou inceput.

Ploua...

Picaturi mari de poaie imi acopera realitatea.Acum nepasarea si indiferenta mea se spala…Doare. Totul trebuie sa se opreasca…Zgomotul picaturilor starneste furtuna in sufletul meu...Ma cuprinde nelinistea.Vreau să se opreasca această ploaie, precum şi nebunia din sufletul meu.Lacrimile  ma inunda…Timpul trece dar nu in favoarea noastra.Cat va mai ploua in sufletul meu?O adiere de vant…O speranta ca se va termina…Imi aduc aminte si imi este tot mai dor…Imi este dor,dar inca ploua.

Sunt femeie...

Caracterul meu  te-a facut sa ma vezi ca pe o problema cam ciudata care nu se va lasa niciodata rezolvata.Intuitia si feminitatea m-au ajutat sa iti pot suci usor mintile si sa te contrazic inainte sa deschizi gura.Finetea mea si inocenta din privire au fost puteri cu care te-am fermecat si infricosat mereu. Frumusetea fizica si cea morala au devenit cel mai mare stimulent al vietii tale.Cu multa eleganta am reusit sa te fac sa pleci capul si sa accepti ca eu dau culoare vietii,ca eu conturez fiecare zi,ca totul se face prin mine si pentru mine...

Tradare

Tradare?Ce este tradarea?Un capriciu de moment!

Cand este vorba despre un prieten atunci tradarea devine josnicia cea mai demna de dispret.Eu iubesc tradarea, dar urasc pe cel ce ma tradat.Pe cel ce ma tradat il voi folosi tot pentru a trada,ma voi folosi de el pentru a-mi aduce victoria si satisfactia.Imi cunosc adversarul si asta ma face sa am cea mai puternica arma in mana.Daca nu mi-ar fi pasat , incercarea ta de a ma trada nu m-ar fi durut.Atunci cand nu o sa imi mai pese, tradarea ta nu o sa ma mai doara….Nu-mi va mai pasa de prostia ta…voi uita!Pana atunci vei fi o piesa pe tabla de sah,o piesa pe care o voi juca cum vreau...

Indiferenta

Ma uit in ochii vostri si nu simt nimic...Vorbesc si nici nu imi pasa de consecintele vorbelor mele.Vad tristete in ochii vostri...nu ma atinge.Imi zambiti...stiu ca sunt zambete false si nu ma doare acest lucru.Am incercat sa va inteleg..dar nu aveam ce intelege.Nu existau scuze pentru prostia de care dadeati dovada.Am incercat sa va vad altfel...sa vad ceva ca sa imi placa...dar nu am reusit...pentru ca asta sunteti voi...doar niste rebuturi.Nu am fost dezamagita sa aflu asta...am fost cuprinsa doar de nepasare.Este indiferenta...

Declin...

As vrea sa pot schimba ceva.Deja nu mai pot spera.O noua zi va veni.Totul e la fel.Stiu ca maine va fi ca azi sau ieri.Spun ca nu imi mai pasa...vreau doar sa trec peste probleme.Cate suspine...o sa ajung sa nu ma cred atunci cand spun ca va fi bine.As fi vrut un alt scenariu pentru a mea viata,fara zile amare,fara chin...Sunt in declin.Prea multe nopti albe si zile negre...

:X:X:X

Pentru ca azi pur si simplu iubesc totul...

Totul va trece...

Acum nici cel mai bun machiaj nu imi poate ascunde tistetea.Zambetele mele sunt doar de décor dar oricat mi-ar fi de greu tot as zambi pentru ca doar asa as putea sa rezist! Aveam un suflet inocent si scantei in ochi.Nu stiam ce-nseamna viata. Apaream in fata ta zambind…eram doar un copil ce te surprindea mereu.Paseam in viata ta subtil.Aveam un suflet de copil care refuza sa creasca.Credeam in vorbe, sinceritate si promisiuni...Nu e normal sa ma uit acum in ochii mei din fotografii si sa imi intorc privirea…Nu e normal , sa am azi un zambet artificial in incercarea de a sfida orice…Totul va trece…dar nimic nu va trece fara sa lase urme.

Atunci nu eram sigura...

 Credeam ca imi va fi bine de una singura si ca o sa imi pot indeplini orice vis,orice dorinta.Imi era usor sa simt ca nu am nevoie de nimeni dar mi-am dat seama ca e greu sa fiu pe cont propriu.S-a schimbat totul atunci cand am realizat.Imi era bine atunci cand te aveam langa mine.Vedeam frumusete in orice cand eram cu tine.Doar tu stiai cand ma simteam pierduta,cand imi era frica si doar alaturi de tine puteam trece prin bune si rele.Tu ma ridicai cand simteam ca ma prabusesc si ca visele mi se naruie.Tu ma ajutai cand nu stiam in ce parte sa o iau si cand nimic nu ma indrepta undeva.Atunci nu eram singura…

Doar stai...

 Astept in intuneric cu poza ta in maini.Am cautat mult timp un raspuns clar la tot ce s-a intamplat.Am cautat si in inima mea si am inteles ca poate e mai bine sa lasam acele clipe sa dispara.Poza noastra imi aminteste de zilele in care promiteai ca noi vom fi intotdeauna si ca nu vei pleca niciodata.Am nevoie sa ramai pentru ca lumea mea e construita in jurul tau…Doar stai cu mine si tine-ma strans…Doar stai aici.

Fara daca,dar sau poate...

Incerc sa lupt cu orice ma trage in jos.Ceva ma tine in loc,nu ma lasa sa trec peste…Cred in vorbe.Incerc sa imi tin promisiunea dar cioburi cad si mie foarte greu sa inaintez.Nu vreau sa las totul balta.Am fost prea fericita… fara daca,dar sau poate voi trece peste toate si voi merge pana la capat!

Nu mai incercati...

Nu va mai uitati la mine...Incercati sa ma faceti sa simt ca ma costa si aerul pe care il respir,sa ma simt nesigura!Nu ma intereseaza vorbele voastre.Ele nu ma pot dobori. Nu mai incercati…E in zadar!Sunteti deja consumati…Viata e prea frumoasa…Nu aveti cum sa mi-o distrugeti!Vorbele voastre nu ma afecteaza, deci  nu mai incercati…      Nu azi!

Ganduri...

Inima mea se rupe ca un val,se agita ca vantul...Dragostea dispare ca fumul.Inima-mi este plina de praf.Nu raspunzi deloc cand eu te strig.O asteptare zadarnica… M-ai facut sa plang… Ma simt slabita si nu ma pot apropia de tine...Singura in noapte.Nu am regrete... Cat o sa mai dureze?Oare o sa reusesc ?Memorii revin.Nu mai pot privi inapoi.Vreau doar sa traiesc,sa merg mai departe fara regrete.Promisiunea ta de a ramane impreuna e acum o amintire…

Nu intreba...

Ma intrebi cum imi mai merge ca sa vezi cum imi e sa stau singura,daca ma simt bine sau ma simt rau,daca pot rade sau pot plange.Intrebi de mine din curiozitate.As vrea sa-ti spun ca imi e tare dor de tine,ca nu mai pot,sau ca o sa-mi treaca.Nu mai stiu si nu mai simt nimic pentru ca nu mai sunt aici.Am murit in ziua in care ai plecat de langa mine.Nu mai sunt.Exista doar aceasta iubire lipsita de mila.Nu mai intreba de mine pentru ca nu mai sunt aici...

Am nevoie de tine...

Innebunesc!!! Inima mi se frange…Nu pot dormi deloc…Incerc sa trec peste…Totul pare atat de dificil…uneori cred ca nu voi reusi.Nu pot respira,nu am nici un motiv. Inima mea ingenuncheaza in fata rautatilor care o inconjoara.Se va face iar dimineata si tu vei fi tot plecat... Nu vreau sa treaca inca o zi fara tine. Pretul platit este un pret mult prea mare. Sufletul meu e zidit.Am nevoie de tine…

Ea...

Este fascinanta prin aerul si misterul sau. Ochii ei adânci par a privi în lumi aflate dincolo de închipuirea noastra. Sunt nostalgici, încarcati de un dor angelic… Sensurile cuvintelor sale sunt întotdeauna neclare, neterminate, ca si cum ar astepta sa le lamureasca altcineva.Este femeia tuturor romantismelor si a tuturor povestilor de dragoste ale lumii. Este fiinta tuturor confuziilor si a tuturor oboselilor, dar si a tuturor reveriilor si discretiilor posibile. Nu minte niciodata, pentru ca ea însasi nu deosebeste granita dintre un adevar si un neadevar.Este permanent atenta ca lumile ei interioare sa nu fie divulgate, asaltate, atacate.Se zbate între teama de pacat si teama de a fi parasita, de aceea dragostea tinde sa fie mereu o noutate fascinanta pentru ea.

Dragostea...

Vreau sa-mi arat imperfecţiunea,care este de fapt, dragoste. Respira blând,nu ma lasa în spate. Dragostea sfidează toata logica intr-o imagine si mai presus de toate este naturala,ma doboara. Incontrolabil!!! Fără tine singurătatea este veşnică,încă te mai simt, te mai aud strident.Striga-ma, asteapta-ma!Nu vreau să te ranesc.Nu vreau să pierd acest moment.Stim amandoi ca cel mai ascuns secret fuge mereu catre cel ce nu priveste niciodata.

Unde?

Unde s-a dus trecutul care nu o sa se mai intoarca?Unde s-a dus zambetul care m-a facut sa zbor?Unde a ramas speranta?Unde este bucuria sufletului?Unde sunt zilele in care stiam sa iubim?Unde sunt zilele pe care le traiam in orice loc?


Si inca pleaca…acum pleca totul…

NU va mai fi la fel...

Situatia este dificila,iar eu nu o pot suporta.Nu te mai vad acelasi!Vreau sa te uiti la mine cand iti voi vorbi.Sunt in agonie…Cum sa ma prefac ca nu-mi dau seama ca de astazi nu va mai fi la fel?Ratacesc pe starzi,nu stiu unde sa merg.Sunt dezorientata si confuza.Nu stiu ce sa fac.Ma gandesc doar  la tine.Ritmul vietii mi se pare nedrept.Era totul atat de diferit ...

Ganduri in noapte...

E noapte si luna s-a ridicat pe cer.E atat de trista si de singura.O simt!Incep sa visez cu ochii deschişi dar aerul rece al nopţii mă trezeşte ! Sunt atat de pustiita si de singură…Ma plimb pe cararile moarte si sumbre al vietii sperand ca ma voi regasi.Mi-e dor sa fiu iar eu!Doar in amintiri mai gasesc alinare.Prezentul imi provoaca doar durere,doar suferinta.Realitatea este un vis crud.Intr-un final si amintirile imi vor deveni poveri . De ce? Pentru ce? Intrebari fara rost. Credeam ca pot controla totul,dar m-am inselat. Acum trăiesc misterul vieţii mele....

Inacceptabil...

Sunt fara pic de faima,calatoare in timp,poate nebuna si chiar cinica. Sunt singura…adanc in soc.Am vazut oameni scuipati de foc!Am vazut focul in ochii unora,imprastiind cancer pe fericirea altora. Inacceptabil! Viata e mult mai mult de atat…

Am obosit...

Am obosit sa duc aceasta lupta inutila!Vorbesc dar nimeni nu ma asculta!Am obosit dar nu renunţ la mine, nu renunţ la nimic!Trec peste toate folosindu-ma de masti si falsitate…Merg inainte! Sentimentele si deziluziile care ma cuprind uneori ma fac sa ma simt singura ! Vreau sa alung singuratatea care incearca sa puna stapanire pe mine.Durerea ma sufoca,lacrimile ma ineaca,strig dar nimeni nu aude…

Zambesc...

Zâmbesc...Mereu încerc să fiu cu zâmbetul pe buze pentru ei...pentru acele persoane care îşi doresc să ma distruga,sa ma vada cuprinsa de disperare! Nu au nici un drept să faca asta !Nu voi permite sa mi se  citeasca  sentimentele pe fata!Cândva voi putea zâmbi cu adevarat si acest  zâmbet trist care mi s-a întipărit pe faţă va dispărea...Până atunci voi continua să zâmbesc cu ironie,jucand teatru,facandu’i sa creada ca nu am gânduri care mă frământă...Măcar în faţa celorlalţi...Mai mult sau mai puţin trist...Pentru ei, pentru că merită sa fiu ipocrita si dezgustata de prostia lor.Pentru că trebuie!

?!?...

Privesc in gol...M-am ratacit de mult.Privirea mea si-a pierdut sclipirea.Tristetea ma inconjoara.Ecoul gandurilor imi zdrobeste timpanul.Nu mai am putere,nici simturi.Nu imi mai pot controla miscarile, mainile mi-au inghetat.Sunt coplesita…De ce nu ma lasati in pace?Vreau aripi!Vreau sa zbor,sa ma inalt la cer.Nu mai exista speranta?!?O viata fara speranta?Asta inseamna moartea sufletului!Cum sa traiesc fara suflet?Am crezut ca am ales cele mai puternice cortine pentru fereastra sufletului meu sperand ca asa as putea sa ma apar de tot ce ma va face sa sufar si imi va dauna…acum am inteles ca nu am ales materialul cel mai potrivit…dar e prea tarziu…

O greseala...

Nu ma  pot detasa de trecut,de remuscari si de ganduri reci.Nu sunt in stare sa uit…Naivitatea oaselor mele si ranile cicatrizate vor purta mereu amprenta unei greseli din trecut…Greseala mea sau a ta?O greseala dintr-o zi involburata care sa stins cu lacrimi pierdute in zadar...Doar eu sunt in stare sa fac o asemenea greseala…In acea zi Raul s-a desfranat din umbre….Totul a fost spre  fericirea altora.Zambete,priviri si suflete idioate ce nu au inteles ca totul se poate sfarsi tragic din cauza ipocriziei lor… Cat voi mai indura aceste nopti ce se astern printre lacrimile mele,aceste umbre ale trecutului,ale pierzaniei,acest dispret fata de sangele ce-mi curge prin vene?Nu as fi ajuns aici daca ai fi fost alaturi de mine,daca m-ai fi indepartat de acel moment de incertitudine in care am decis sa renunt.Totul s-a redus la o singura clipa de nebunie..o clipa cu care imi va ramane in amintirea trecutului …Un orgoliu neiertator.

Eu.Tu.Ei

Incerc sa respir dar nu reusesc.Ei incearca sa ma sufoce... Incerc sa ma impotrivesc dar  ei sunt mult prea multi.Incet, incet ma pierd... Caut ajutor dar tu nu ma vezi.Cad.Ma lovesc.Tu nu ma ridici.Voci stridente ma chinuie. Vreau sa respir.Ma zbat sa traiesc.Sunt pierduta intr-o lume pe care nu o cunosc.Vreau sa fug.Ei nu ma lasa.Tu nu ma poti ajuta…

De ce mereu?

De ce sunt tentata mereu sa-mi fac rau singura?Mereu caut sa aflu lucruri care ma dor.Mereu imi pun intrebari ale caror raspunsuri poate nu le voi gasi niciodata.Mereu complic realitatea.Nici nu ma mai cunosc...In fiecare zi imi scot trasaturi noi la iveala.Nu ma mai inteleg. Intrebari peste intrebari, indoieli peste indoieli.De ce oare  ma las bantuita de ele?

O alta zi...

Inca o zi se temina.E seara.Cafeneaua este plina.Fumul de tigara ma inconjoara.Ma uit pe geam,ca si cum as cauta pe cineva...Este deja ora 8…Au trecut 2 ore de cand stau cu cafeaua in fata.Ma gandesc la noi.Oare m-ai uitat?A trecut atata timp...Mi se intampla de multe ori sa iti vad chipul si sa ma cuprinda nelinistea. De ce ai facut asta?De ce mie?Ai considerat ca imi va fi mai bine daca imi vei lasa doar bucati dintr-o iubire aruncata la gunoi,bucati ale unor sentimente?De ce ai incercat sa ma indepartezi cu niste cuvinte prea amare pe care nu le puteam inghiti si sa imi lasi un gol imens care nu se mai termina? Ma faci sa cred ca e doar vina mea si asa aceasta minciuna imi devine cea mai buna prietena.Acum traiesc fara reguli,cu ganduri chinuitoare,mereu  framantata de aceeasi intrebare “De ce?” …Oare iti vei mai pastra trecutul in prezent?Oare il vei duce si in viitor?...Imi intorc privirea inapoi spre geam.Totul e necunoscut.Ma ridic si plec…

Vreau...

Vreau sa fiu fata pe care o vezi mereu cand inchizi ochii,atingerea de care ai nevoie seara de seara,fantezia si realitatea ta…Vreau sa ai nevoie de mine ca de aer,sa ma simti si sa ma vezi in tot ceea ce faci…Vreau ca eu sa fiu raspunsul la toate intrebarile tale! Iubeste-ma!Spune-mi ca ma iubesti. Prosteste-ma cum doar tu stii sa o faci.Saruta-ma.Spune-mi ca ti-e dor de mine.Spune-mi tot ce vreau sa aud.

Nu vreau,nu pot...

Deseori ma pierd printre circumstante,devin indiferenta la lumea din jurul meu,o senzatie ciudata ma cuprinde, raman nemiscata, inchid ochii si te vad doar pe tine…inima imi bate tare,simt ca ma prabusesc…sunt prizoniera propriilor ganduri si nu ma pot elibera. Urasc sa ma simt mereu asa.M-am plictisit sa lupt cu toate astea.Imi lipseste atingerea ta.Incerc sa ma ascund dar realizez ca pierd putin cate putin din toate.Doar o supradoza din tine ma poate trezi din coma in care ma aflu.Nu vreau sa traiesc,nu vreau sa respir,nu vreau sa dorm,nu vreau sa visez pentru ca visele nu ma linistesc. Doar tu poti sa alungi durerea pe care o simt.Doar langa tine respir viata si ochii mei se deschid...

In ochii tai...

Astept de mult timp un miracol…Tu imi spui sa fiu puternica si sa mai rezist.Eu stiu ca voi rezista pana la sfarsit ...Dar acum…acum tacere…Vreau sa las ploaia sa-mi stearga lacrimile, sa-mi simt sufletul cum se ineaca in  temeri.Stiu ca atunci o sa gasesc taria necesara pentru a imi inlatura slabiciunile,intunericul de acum va deveni lumina si tristetea se va schimba in bucurie …Si toate astea…toate astea le gasesc doar in ochii tai….

Am vrut sa-ti spun...

Din sunetul lumii,din greşelile mele,din tăcerea ce o am in mine si din mândria mea inutila….din aceasta dorinta ce o am de a trai,din fiecare esec al meu,din nevoia de a crede,din razbunarile mele,din bucuria ce o simt ,din fiecare colţ al sufletului ,din fragilitatea mea am vrut să spun ca te iubesc si ca nu te voi schimba pentru nimic.M-am saturat sa lupt inutil si apoi sa ma inchid in mine…De când m-ai învăţat să râd am vrut să-ti spun ca te iubesc, sa-ti spun ca sunt aici doar pentru tine…

Este doar adevarul meu...

E inutil sa negam...

Este inutil acum sa negi un lucru atat de evident. Ai nevoie de mine.Lasa lucrurile asa cum sunt, doar alatura-te acestui vis si incearca sa crezi... Si vei vedea ca nu vei mai pleca niciodata pentru ca atat timp cat vei ramane, tu vei fi cel mai bun din tot raul meu,vei fi aer si apa.Va fi suficient sa te iubesc.Nici trecutul,nici prezentul, nici viitorul nu acorda replici.De acum nu ne vom mai intoarce in trecut,vom fi aceiasi in zilele noastre nebune...E inutil sa negam…

Nu vreau...

Nu vreau sa inteleg ca ar trebui sa invatat singura.Vreau doar sa stau asa,fara sa vorbesc, fara sa imi imprastii gandurile ...Poate ar trebui sa renunt la aceasta transparenta care ma cuprins,poate ar trebui sa vorbesc atunci cand incordarea ma sufoca, cand melancolia adie,cand plang, cand mi-e dor, cand sufar... Nu ma lasa sa ma pierd intre aceste pagini…

Schimbare...

Am depasit de mult conditia umana…Nu mai sunt om. Tai in carne vie si nu imi pasa.Sunt plina de otrava si imprastii venin.Nu am sentimente si lacrimile nimanui nu ma impresioneaza.Privirea mea palida vede viata cu alti ochi in fiecare zi...De ce sa ma complic cu povesti aberante si cu minciuni idioate?Sunt atat de scarbita…Zambetul meu e lipsit de viata. Stiu doar sa urasc si sa devin din ce in ce mai rece...Nu mai exista nimic…Nici amintiri, nici suveniruri,nici gust.Ultimul vis moare…

Dezamagire...

Sunt aici visand ....Merg prin intuneric ,totul e doar o umbra…Acum platesc pretul a tot ce am refuzat intr-o zi.Sunt vinovata de tot ce se intampla si de toata durerea.Dar cu toate acestea visez pana la trezire ca voi fi intotdeauna copila care  va umple umple sufletul cu dragoste. Pe buzele mele a ramas doar ecoul dezamagirii…

Ia-ma...

Nu mai exista viata, teama, suras,suspin,ploaie sau adiere…ia-ma la tine,acolo unde esti!tu ai plecat,eu am ramas…e un rau comun ce doare!ia-ma cu tine....

Aripi frante...

Visele mi se scutura si se sfarma ca valurile de stanci…Aripile idealurilor mele se frang…Mi se citeste neputinta-n ochi...Raul in jurul meu se aduna…Ma doare durerea,ma frange suspinul…Mi-e dor de albastrul senin al ochilor tai…nu pot zambi ,pot doar sa plang in noapte.

Cine esti?

Cine esti? De ce esti aici? Cum m-ai facut sa te vad asa? Esti aer,esti apa,esti o necesitate, esti punctul de start si finalul meu.De unde vii si unde te duci?Spune-mi ca ma iubesti si ca pot veni cu tine…Esti real?Daca ma voi trezi si nu vei mai  fi?

Cine e ea?

Cine e ea? E o rebela care nu are inima,nu are sentimente,pentru care singurul adevar este cel al ei. Plange,rade,e plina de singuratate.Traieste cantand si visand.E satula sa lupte. Are vise,asteapta binele,suflet bun,plin de frica…nimeni nu o intelege…nimeni nu stie ce simte….

Copilaria-inima tuturor varstelor

Cu totii ajungem intr-un moment in care simtim ca pana si ultima speranta se spulbera si ca nu mai putem face fata rutinei zilnice.Dar oare cati isi dau seama care sunt motivele acestei prabusiri mai mult pshice?!Paradisul pierdut al copilariei…acesta este motivul.Copilaria este cea mai puternica arma impotriva rautatilor adanc inradacinate in inimile oamenilor si singurul loc in care problemele cotidiene nu exista.Datorita ei sufletul este plin de speranta si dragoste.Copilaria este cea care da startul nebuniei tineretii,ce care duce la pacatele maturitatii dar si izvorul care potoleste setea de idealuri.Cei care nu stiu ce inseamna joaca au pierdut pentru todeauna copilul care traia in interiorul lor, si de care le va fi ingrozitor de dor intr-o zi,si-au pierdut inocenta si sperantele linistii …Copilaria pastrata  in suflet te va tine mereu tanar…Mereu dornic de aventura si experiente noi…

Vis...

Sfioase stele,negre nopti,

Ale chitarei mele line corzi

Plutesc in linistea ce ne-nconjoara,

Ganduri vagi si vise multe,

Plimbari lungi pe cai tacute…

Ce superb!

Adevarul...

Adevărul? Ce este adevărul? În lumea asta, adevărul este o marfă. Îl cumpără cine are bani sau poziţie sociala. Adevarul este altul pentru fiecare dintre noi… credem ca este adevarat doar ceea ce vrem sa fie adevarat …avem nevoie de adevarurile proprii ca sa ne putem duce linistiti viata… Exista anumite situatii in viata in care adevarul si simplitatea constituie cea mai buna tactica de a rezolva anumite probleme. Suntem cu totii in cautarea adevarului deoarece am permis minciunilor care ne inconjoara zi de zi sa se intipareasca in mintea noastra. E ingrozitor sa ajungem sa credem ca ceea ce spun altii este adevarat. Fiecare dintre noi isi doreste sa stie doar adevarul dar cu toate acestea nu stim niciodata daca sa spunem adevarul sau sa pastram tacerea.Mereu credem ca adevarul ii va putea rani, intr-un fel sau altul, pe cei din jur. Insa de cate ori ori ni s-a intamplat sa tacem atunci cand ar trebui sa vorbim?Si de cate ori, prin cuvintele noastre mute,nu le-am cauzat suferinta persoanelor dragi? Mereu apar fel de fel de situatii din cauza carora viata noastra oscileaza intre doua contradictii:datoria de a spune adevarul si necesitatea de a-l ascunde.

Incoerenta...

Oameni. Masini . Agitatie.

Intrebari fara raspuns. Ganduri ucigatoare. Hohot de plans.

Mii de km departate. Schimbare amara. Sperante desarte.

Pasiune rece. Strigate. Unde esti? Te caut prin multime.

Lacrimi de dor. Orgolii. Scainteie pierduta in timp.

Caldura. Frig. Tremur. Suflet ratacit.

Dor. Vise sparte. Cioburi de suflet

Intuneric. Singuratate. Regrete.

Suferinta.Gust amar.

Renastere…

Semne...

De ce nu vreau sa inteleg ca toate au un rost?Sufletul meu pleaca dar cu el  imi ia trecutul si speranta, amintirile si visele ! Lacrima pe care o calc cu piciorul si lacrima care  imi arde in ochi sunt semne ca traiesc si ca vreau sa lupt....

Soapte...

Incep sa iti soptesc ce ar trebui sa te aduca inapoi sau macar sa te cheme la mine…Departarea dintre noi ma doare.As vrea sa alerg pana la tine,dar nu pot… Incerc sa gasesc urmele tacerii tale…

Prietenii...

 Mereu ne facem prieteni noi cu care nu trebuie să stam zi de zi deoarece când ne vedem tot timpul cu aceleaşi persoane, ele ajung să facă parte din viaţa noastră, si facand parte din viaţa noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu suntem aşa cum vor, se enervează fiindcă toti au o noţiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viaţa dar niciunul nu ştie cum trebuie să-şi trăiască propria viaţă.Ei nu inteleg ca viata trebuie traita ca si cum fiecare fapta devine o lege universala si ca defapt viata este ceea ce li se intampla in timp ce sunt ocupati sa isi faca planuri cu care sa ii schimbe pe ceilalti.In loc sa piarda timpul incercand sa schimbe felul de a fi al altora m-ai bine ar profita de fiecare clipa deoarece nu au de unde sa stie cand cad cortinele si se lasa intunericul.Am fost cumva intrebati daca vrem sa primim viata in dar?Nu!Mereu trebuie sa gasim argumente ca sa iubim viata din ce in ce mai mult pentru ca nici atunci cand ne va fi luata nu o sa fim intrebati.

Acesti prieteni nu iubesc prietenul ca persoana ci obiectivul prieteniei.Sunt oamenii care te vor rani si din cauza carora va trebui sa iti intaresti increderea in tine.Ei sunt falsii prieteni care te fac sa iti dai seama ca e mai bine sa ai incrdere in dusmanii cinstiti decat in ei pentru ca un prieten pe interes  este mai periculos decat orice dusman.Prieten este cel care iti da libertatea de a fi tu insuti,care te cunoaste asa cum esti,intelege ce ai fost,accepta ceea ce ai devenit si te lasa sa cresti in continuare…

Suflet pierdut...

Sunt un suflet pierdut.Destinul mi-a trasat drumul.Mi-a fost furata inocenta si sufletul curat.Zambetul meu sa schimbat!Vreau razbunare pentru tradare si minciuni si pentru a sterge suferinta acelor clipe in care am plans neconsolata…

Me

 

Am atatea fete incat nu imi puteti intelege nici macar una.Gandurile mele contradictorii va fac sa credeti ca nu sunt un om normal.Am multe de spus dar niciodata nu spun direct,imi place sa arunc zambete si cutite la intamplare.Am atatea secrete,dar ochii mei mint in continuare…