Ganduri in noapte...

E noapte si luna s-a ridicat pe cer.E atat de trista si de singura.O simt!Incep sa visez cu ochii deschişi dar aerul rece al nopţii mă trezeşte ! Sunt atat de pustiita si de singură…Ma plimb pe cararile moarte si sumbre al vietii sperand ca ma voi regasi.Mi-e dor sa fiu iar eu!Doar in amintiri mai gasesc alinare.Prezentul imi provoaca doar durere,doar suferinta.Realitatea este un vis crud.Intr-un final si amintirile imi vor deveni poveri . De ce? Pentru ce? Intrebari fara rost. Credeam ca pot controla totul,dar m-am inselat. Acum trăiesc misterul vieţii mele....