Sunt trista. Totul pare atat de indepartat, atat de ireal si trist... Acum nu pot schimba nimic si timpul nu poate fi dat inapoi. Sunt prea obosita si prea trista pentru a face ceva.Imi aduc aminte toate clipele petrecute langa tine…zambesc. ”Ne iubeam”?!? O noua intrebare ma framanta. O adiere usoara de vant. O lama rece. Fiori. Aici se incheie totul... Vom avea o a doua sansa? Ma simt mult prea batrana pentru a face fata realitatii. Sunt singura si bolnava… Atat de bolnava incat ma pierd usor in vise,devin tot mai trista si mai batrana. Sunt prea batrana pentru un alt inceput…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu