Oboseala...

Am obosit. Nu vreau sa fiu trista, dar oboseala aduce cu sine si tristetea... De ce?.. Probabil, sufletul realizeaza imposibilitatea infaptuirii anumitor dorinte si, ca urmare, vine si tristetea... Sunt epuizata. Nu mai vreau nimic! Vreau doar  sa ma odihnesc.Nu pot sa vreau altceva... Timpul imi trece foarte incet.Viata mi se  prelinge ca stropii de ploaie. Incet si apasator… Nu vreau sa mai stiu sau sa mai aud ceva. Linisteeee !Cer prea mult? Tacere…Cat de obositor poate fi sa privesti in jur si sa iti dai seama ca nimic nu poate fi schimbat…Poate ca nici macar nu vreau sa incerc altceva, poate ca mi se pare ca e de ajuns ce a fost pana acum...Cand am fost ultima oara cand ma simteam altfel?Nu imi pot aduce aminte.Nu vreau sa  gandesc.Scurt.O pauza mult dorita…liniste.Nu mai pot continua asa…