Iti placeau cuvintele…pentru ca ele iti dadeau impresia ca te ajuta sa intelegi cate ceva din mine,din ceea ce sunt eu. Nu e asa. Acum nici macar eu nu stiu cine sunt. Ingrozitor. Incerc sa gasesc ceva pentru a ma intelege. Ma uit in jurul meu dar…nimic. Durere. Regrete. Zambete false. Ura. Minciuna. Interese si reprosuri. Ce sunt astea? Asa sunt eu? Nu. Asa am ajuns eu. M-au distrus. Mi-au furat tot. Zambetul. Sperantele. Visele. Viata. Cu ce am ramas? Dezamagire. Gust amar. Amintiri. Acum sunt singura intr-o camera pustie. Privesc in jurul meu. Nimic sa ma incante. Falsitate. Ma acomodez. O alta masca pana la un nou inceput.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu