Eşti atat de departe.Nu pot să cred că a trecut deja atata timp.Timp în care m-am pierdut printre ganduri,sperante si vise.Ma gandesc doar la ziua in care te vei intoarce la mine.Cat va mai dura?
Eram atat de mica cand ne-am cunoscut...O copila inocenta care nu facea nimic altceva decat sa se alinte in fata ta...Naivitatea mea si felul in care vedeam viata te-au apropiat de mine.Imi placea atentia pe care mi-o acordai...Imi placeai intr-un fel aparte,asa cum nu imi mai placuse nimeni pana atunci.Ma temeam sa iti arat asta...
Acum totul e atat de trist in lipsa ta...Am trecut prin atatea fara sa te am aproape,fara sa te simt langa mine.Acum e iar toamna si totul devine din ce in ce mai greu de suportat.Intreg peisajul ingreuneaza situatia...Totul devine lipsit de viata si nimic nu imi va mai putea binedispune o zi mohorata.
Gandul imi zboara mereu catre tine...Imi este dor de Noi. Unde esti acum?De ce nu poti fi aici sa ma trezesti dimineata?De ce nu esti aici sa ma stresezi macar?Sa ma enervezi?Sa ma faci sa tip si sa fug de nebuna si apoi sa vii sa ma saruti si ma impaci?
Mi-ai promis ca vom fi impreuna.Sa am rabdare.Dar oare mai rezist asa?Doar sa aud cum imi spui ca ma iubesti si ca va fi bine?
P.S.: "Ea încă te aşteaptă..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu